În luna despre care ne place să spunem că este dedicată femeilor, voi participa la un eveniment denumit Femei în politică (17 martie 2021), o dezbatere online, care va fi transmisă livepe Facebook, alături de mai multe reprezentante ale politicii românești, printre care Ramona Strugariu, Diana Buzoianu, Oana Cambera, Simona Spătaru ș.a.m.d.
Despre rolul femeilor în politică se discută din ce în ce mai mult, iar rolul acestora în viața publică a crescut de asemenea, astăzi femeile ajungând până la cele mai înalte funcții în stat. Câteva dintre exemple sunt Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii, Angela Merkel – cancelarul Germaniei, Verónica Michelle Bachelet – președintele statului Chile, Tsai Ing-wen – prima femeie președinte din Taiwan etc. Exemplele pot continua și este ușor de observat că numărul femeilor implicate în politică a crescut destul de mult odată cu acordarea dreptului la vot și cu egalizarea de șanse în domeniul politicii, însă la nivel mondial tot nu putem discuta de o reprezentare echitabilă, ce ar trebui să arate un indicator al regimurilor democratice.
Este nevoie de mai multe femei în politică? Dacă da, cum am putea să le inspirăm pe acestea să se implice în viața politică? În momentul de față, în România avem o reprezentare de 17% a femeilor în Parlament, cifră în scădere față de anul trecut, așadar putem afirma că România se situează destul de departe de o egalitate de gen în viața politică.
Dacă ne referim la nivel mondial, există tot felul de alte discrepanțe în funcție de poziționarea geografică sau culturală. Există, totuși, medii în care s-ar fi crezut că femeile nu au loc, cum ar fi Pakistanul, însă Benazir Bhutto a reușit să devină prima femeie prim-ministru într-un stat musulman, între 1988 – 1990 și 1993 – 1996. Ulterior, Khaleda Zia a urmat aceeași cale, ajungând prim-ministrul Bangladesh-ului. Trendul a continuat și în câteva dintre statele din Africa, cu Mame Madior Boye – prima femeie prim-ministru din Senegal – și cu Cissé Mariam Kaïdama Sidibé – prima femeie prim-ministru din Mali.
Seriile de campanii politice privind drepturile femeilor au început cu mai mult avânt după 1945 și aici trebuie menționată Simone de Beauvoir, a cărei carte – Cel de-al Doilea Sex – a determinat multe dintre aceste campanii. Pe lângă binecunoscutele mișcări feministe, au început să se dezvolte diverse tipuri de cercetări asupra femeilor și rolului lor activ în societate, prin participarea la viața publică și politică, dezbătându-se aceste subiecte în cadrul conferințelor, evenimentelor publice, în tezele de doctorat etc.
Situația actuală a reprezentării feminine în politică merită atenție sporită, întrucât avem un context destul de amplu la care să ne raportăm. Deși încă mai sunt multe planuri unde nu putem să discutăm de egalitate de șanse, există tot mai multe inițiative, prin care se stimulează participarea feminină în viața publică și politică, iar puterea femeilor rezidă din solidaritatea demonstrată de generații. În luna martie, aș aduce un altfel de „La mulți ani” femeii, unul dedicat tuturor celor care au fost solidare în această trecere spre o egalitate de șanse!