Anul 2020 ne-a readus în fața unei provocări aparent nu atât noi, cât dificile: digitalizarea. Deși în majoritatea domeniilor de activitate
tehnologia numerică era folosită într-un mod aproape constant, odată cu inițierea primelor măsuri împotriva răspândirii pandemiei Covid-19, a fost conștientizată provocarea dată de generalizarea ei, în special în ce privește activitățile cotidiene, fie acestea la nivel educațional sau profesional. Din acel moment, viziunea Uniunii Europene asupra digitalizării s-a orientat mai mult spre identificarea barierelor care stau în calea accesului la educație, ocupare și bună desfășurare a activității profesionale, mergându-se în direcția alfabetizării digitale accelerate.
Națiunile Unite au tras un semnal de alarmă la rândul lor, în ceea ce privește garantarea unei educații de calitate și promovarea oportunităților de învățare de-a lungul vieții pentru toți. În cadrul unei analize a evoluțiilor recente în vederea atingerii obiectivului 4 de dezvoltare durabilă (educația de calitate), s-a subliniat că în perioada crizei pandemice învățarea la distanță a rămas inaccesibilă pentru cel puțin 500 milioane de elevi și studenți.
La nivelul Uniunii Europene, această preocupare s-a concretizat în lansarea unei noi Agende Europene a Competențelor pentru competitivitate sustenabilă, echitate socială și reziliență la 1 iulie 2020, care cuprinde obiective strâns legate de tema competitivității durabile, echității sociale și învățării pe tot parcursul vieții. Aceasta a fost urmată de Planul de Acțiune pentru educația digitală la 30 septembrie 2020, denumit „Resetarea educației și formării pentru era digitală (2021 – 2027)”, consolidat în urma consultării a peste 2700 de contribuții și 136 de documente de poziție din 60 de țări.
România, la rândul său, s-a implicat în elaborarea Planului de Acțiune european, contribuind cu mai mult de 50% din răspunsurile dedicate eșantionului pentru educație digitală. În paralel, a fost elaborată o Strategie privind digitalizarea educației din România 2021-2027, rezultată dintr-un proces amplu de consultare cu peste 1200 de reprezentanți ai societății civile și ai mediului de afaceri, dar și ai asociațiilor profesionale. De asemenea, în cadrul grupurilor de lucru destinate dezvoltării strategiei, 72 de experți s-au alăturat dezbaterilor asupra a circa 600 de propuneri venite de la toate părțile interesate.
Rezultatul acestui exercițiu de aducere, la nivel strategic, a României la nivelul ambițiilor europene de creare a unui Spațiu al educației, în care digitalizarea joacă un rol cheie, propune doi piloni principali dedicați formării (competențe digitale relevante pentru transformarea digitală) și, respectiv, accesului la echipamentele și la infrastructura necesare creării unui ecosistem digital de educație și de formare la cel mai înalt nivel de performanță.
Strategia de digitalizare a educației își propune ținte ambițioase, iar atingerea acestora este extrem de necesară, pentru a nu adânci și mai tare disparitățile dintre accesul la educație al grupelor defavorizate, în special cele din mediul rural, și populația cu venituri medii sau mari. Prin strategie, se are în vedere dotarea majorității unităților de învățământ din România cu infrastructură și resurse tehnologice adaptate, alfabetizarea digitală a peste 90% din populație, susținerea a 82% din populația cu vârsta cuprinsă între 20 și 34 de ani pentru meserii emergente, în vederea inserției cu succes pe piața muncii.
Dacă ne uităm la harta indicelui de risc socio-educațional 2015-2019, observăm că aceasta indică dezechilibre majore ale sistemului de educație, generatoare de inechitate și excluziune, cauzate în principal de probleme de infrastructură și de resurse tehnologice competitive. Aceste aspecte sunt evidențiate și de raportul OCDE în baza chestionarului TALIS 2018 cu privire la cele mai frecvente probleme de resurse în școli, unde, spre diferență de majoritatea țărilor respondente care au indicat lipsa personalului auxiliar ca fiind cea mai importantă problemă (33%), România a raportat cu 50% drept cea mai frecventă problemă insuficiența dispozitivelor de tehnologie digitală sau existența unor dispozitive necorespunzătoare pentru procesul de învățământ.
Tema asigurării unei educații digitale accesibile tuturor elevilor și studenților este astfel în strânsă legătură cu riscul de marginalizare a copiilor din medii defavorizate, în special din mediul rural. Este un cerc vicios pe care îl putem gestiona doar pornind de la accesibilitatea infrastructurii – echipamente, acces la internet etc – și de la formarea necesară exploatării inteligente a acestei infrastructuri.
Prin finanțările din fonduri europene nerambursabile s-a venit recent în sprijinul prioritizării acestui prim pas. Este vorba de tablete școlare și echipamente IT, în valoare de până la 100 de milioane de euro, oferite școlilor și liceelor de stat, fondurile fiind asigurate în cadrul Programului Operațional Competitivitate 2014 -2020. Este un început, care va fi continuat prin eforturile de cooperare interinstituțională dintre ministere și autoritățile locale și la care sperăm că ni se va alătura întreaga comunitate, având în vedere că o nație nu se poate dezvolta cu succes pe termen mediu și lung, dacă nu asigură prosperitate tuturor categoriilor sociale și tuturor regiunilor.