Ziua de astăzi este despre independență, viziune și regalitate. Istoria prinde viață în această triplă sărbătoare națională, reamintindu-ne că o națiune
înflorește doar când înțelegem și apreciem semnificația evenimentelor petrecute cu secole în urmă.
La 10 mai 1866, primarul Dimitrie Brătianu I-a întâmpinat pe Carol și i-a înmânat cheile orașului, spunându-i: „Suverane al României! Ți-am dat coroana lui Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, de azi înainte străbunii tăi; redă-i și tu antica splendoare! Fă din această frumoasă țară sentinela înaintată a libertății moderne, bulevardul nebiruit al civilizației occidentale” (https://www.istorie-pe-scurt.ro).
La 10 mai 1881, într-o ceremonie desfășurată la Biserica Mitropoliei din București, în prezența tuturor corpurilor constituite, Prințul Carol de Hohenzollern a fost încoronat rege, cu o coroană făurită din oțelul unui tun capturat la Plevna, iar Elisabeta cu o coroană din aur fără pietre scumpe. Lunga lui domnie de 48 de ani, care a desăvârșit intrarea țării noastre printre națiunile europene, începuse în 10 mai 1866, când țara nu era independentă. Abia la 10 mai 1877 va fi proclamată Independența României, în contextul în care armata națională începe campania împotriva Turciei.
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al noului Regat al României, este cel care a introdus modelul monarhiei constituționale occidentale, contribuind, cu înțelepciune, la o bunăstare întemeiată pe modernizarea aparatului de stat, dezvoltarea industrială, comercială și educațională, înflorirea culturii române.
Regalitatea a reprezentat întotdeauna un simbol al speranței, prin credință și devotament complet față de națiune. Este o loialitate reciprocă. Românii l-au primit pe rege în 1866 cu entuziasm pentru că el „era norocul, era viitorul care își făcea aici intrarea”, iar regele le declară că „punând picioarele pe acest pământ, am și devenit român!” (Mite Kremnitz, Regele Carol al României. Povestea unei vieți). Istoria celor 48 de ani de domnie a lui Carol I nu a dezmințit această încredere a poporului în noua cârmuire.
Ziua regelui a fost sărbătorită ca zi națională a României până în anul 1947 (data instalării complete a comunismului) și, începând din anul 2015, Parlamentul României o declară zi de sărbătoare națională.
Dar 10 mai este chiar mai mult decât despre recunoașterea importanței monarhiei în obținerea independenței României, este sărbătoarea recunoștinței pe care trebuie să o avem față de rolul jucat de regalitate în făptuirea unității teritoriale a provinciilor românești, în respectul câștigat de țara noastră la nivel european, în susținerea dezvoltării naționale.
Dacă ne dorim o țară puternică, trebuie să nu ne uităm rădăcinile identitare. Ieri ne-am sărbătorit ca europeni, astăzi mulțumim celor care au ales să se serbeze ca români și ne celebrăm independența. Mă bucur că Parlamentul a decis în 2015, prin lege, că se pot organiza manifestări cultural-artistice prilejuite de sărbătorirea zilei de 10 mai, dar și mai mult m-aș bucura dacă vom folosi această ocazie pentru a ne onora memoria națională, pentru a prețui valori precum demnitatea, loialitatea, libertatea, și, mai ales, sacrificiul pentru patrie și popor.
Astăzi, ca membri ai Uniunii Europene, ne asumăm misiunea de a valorifica, cu înțelepciune și know-how, toate oportunitățile care ne pot aduce o epocă de creștere fără precedent. Prin accesul la fondurile europene, putem crea premisele necesare pentru a readuce speranța că țara noastră se dezvoltă armonios și coeziv, sprijinind sinergic și eficace mediul de afaceri, dar și comunitățile defavorizate, inovarea și sustenabilitatea. Aceste două zile succesive, 9 și 10 mai, ne reamintesc datoria pe care o avem fiecare din noi față de toți cetățenii, fie aceștia în mediul urban, rural sau din diaspora.
Aniversarea de azi ne reamintește că, asumându-ne lupta pentru o societate prosperă, dinamică și incluzivă, trebuie să fim la înălțimea celor care au condus odinioară țara noastră pe drumul modernizării.